Povestea Alexandrei: Tristețea de fiecare zi

scris de

Am cunoscut-o pe Alexandra într-una dintre deplasările mele în ţară.

Este o femeie trecută puţin de 30 de ani, inteligentă, cu preocupări în domeniul dezvoltării personale şi terapiilor alternative. Îmi povestea că simte tristeţe, o tristeţe profundă care nu avea nici o explicaţie sau cauza în momentul curent al vieţii ei. Mai mult, valul de tristeţe se accentua în fiecare zi aproximativ în intervalul 13 – 16 atât de puternic încât adesea o determina să plângă.

Am decis să căutăm și să rezolvăm cauza acestui sentiment de tristeţe.

După procesul obişnuit de relaxare prin hipnoză am cerut Sinelui ei Superior să o ducă în acea experienţa trecută acolo unde există sursa sentimentului de tristeţe pe care îl experimentează.

În aceste procese ştim mereu de unde plecăm, dar cam niciodată unde ajungem. Sursa unei astfel de emoţii poate să fie în egală măsură într-o viaţă trecută, în copilăria curentă sau în viaţa intrauterină. Subconştientul ştie mereu unde este sursa, oricare ar fi ea.

În regresie, Alexandra s-a perceput în corpul unui bărbat. Primul moment pe care l-a retrăit a fost la vremea când bărbatul avea aproximativ 25 ani (puţin sub vârsta ei la momentul şedinţei). Era într-o încăpere albă cu tablouri vechi, îmbrăcat în haine „de lucru”. Simţea furie şi dezamăgire. Aflase că femeia pe care o iubea îl trădase şi venise acum să-i ceară socoteală. În momentul în care a văzut-o furia lui s-a stins și a luat-o în braţe. A primit în schimbul explicaţiilor şi iubirii mărturisirea femeii care i-a spus că nu-l mai iubeşte. O durere profundă l-a cuprins.

Am trecut apoi într-un al moment semnificativ. Și aici a experimentat dezamăgirea, durerea și respingerea unei alte femei de care se îndrăgostise. În urma acestei experienţe o tristeţe profundă s-a întipărit în inima lui, o tristeţe asociată cu gândul „Îmi doresc să iubesc şi nu primesc nimic înapoi”.

N-am mutat la sfârşitul acelei vieţi. A descoperit că la aproximativ 70 de ani era singur. Nu avusese nicicand familie pentru că niciodată nu reuşise să câştige iubire niciunei femei. După cele 2 experienţe de respingere spunea că nici nu a mai avut curaj să se apropie de nimeni de teamă de a nu fi rănit.

A murit singur cu tristeţea în inima.

În procesul de vindecare şi integrare a experienţei am cerut ajutorul Ghidului ei Spiritual. Acesta a ajutat-o s înţeleagă că lecţia acelei vieţi fusese să dăruiască iubire, fără să aştepte nimic în schimb. Tristeţea aceea apăruse din nou deoarece ea nu se simţea iubită. Am lucrat pe iertarea de sine și am cerut să primească sentimentul de a ştii să simtă iubirea ce o primeşte, iar sfaturile de final ale Ghidului au fost foarte valoroase.

După aceasta şedinţa, am lucrat din nou împreună cam după o lună și jumătate. Eram curioasă cum este acel sentiment de tristeţe profundă care o făcea să plângă zilnic 3 ore/zi. Am avut o foarte mare bucurie să aud că acel sentiment dispăruse. Complet. De multe ori curăţarea unui sentiment atât de profund are nevoie de mai mult de o şedinţa de lucru pentru a fi îndepărtat cu totul. Totuşi vindecarea acesta este depăşeşte uneori toate aşteptările.

Daca simți că acest articol ți-a adus o nouă perspectivă, te invit să îl distribui astfel încât să-l văda și prietenii tăi.

Îți trimit multa lumină și iubire,
Ruxandra