Am întâlnit-o pe Liliana mai întâi prin intermediul poveştii ei într-un email și i-am simţit intensitatea. Îmi povestea despre blocajul care se manifestă în viaţa ei și conştientizase că, undeva, în fundal, rulează puternic convingerea: „Nu merit”.
Convingerea aceasta aducea cu ea o senzaţie fizică de durere de stomac şi era ca o bandă stricată care rula mereu în fundal; se trezea cu ea, se culca cu acest zumzăit. Încercase alte tipuri de terapii menite să înlocuiască aceasta convingere, dar nu funcţionase.
Am pornit în proces cu intenţia de a afla sursa acestei convingeri atât de adânc înrădăcinate. A intrat într-un moment foarte încărcat emoţional în care se ascundea percepându-se ca o femeia foarte urâtă, hulită.
Am explorat apoi acea întreagă viaţă. Am aflat că era o femeie frumoasă. Viaţa ei părea că merge foarte bine. Trăia o relaţie cu un bărbat căsătorit şi tare şi-ar fi dorit că el să o aleagă doar pe ea. La un moment dat a decis să aibă un copil cu el crezând că astfel va obţine iubirea lui.
După naşterea copilului a descoperit că acesta nu-i fusese de nici un ajutor în câştigarea bărbatului. Mai mult, a apărut un intens sentiment că nu îi trebuie copilul, nu îl vrea. În puternică confuzie emoţională pe care o experimenta a aruncat copilul într-o fântână, cauzându-i moartea.
Deşi a încercat să-şi ascundă fapta, aceasta a fost descoperită și pedeapsa nu a întârziat să apară. A fost o perioada pe care a petrecut-o încarcerată apoi a ajuns pe străzi, condamnată și arătată cu degetul de către comunitate.
A fost nevoită să trăiască din mila oamenilor, degradându-se tot mai mult cu fiecare zi. Îi era foarte greu să trăiască cerşind și cel mai dificil îi era când oamenii îi dădeau de milă deşi „nu merită”. A trăit multă durere și umilinţă atât datorită condamnării care venea dinspre semenii săi, dar mai ales datorită sentimentului de vină și a autoblamării.
Am lucrat pe vindecarea și integrarea acelei experienţe și pe dizolvarea energiei pe care a luat-o cu ea atunci. Am simţit amândouă că o transformare puternică s-a produs.
În partea de final, Ghidul ei spiritual i-a spus că va primi un mesaj după încheierea sesiunii. A doua zi mi-a trimis un mail cu fotografia unui curcubeu uriaş care apăruse în faţă ei atunci când pornise spre casă, după şedinţa noastră.
Acesta a fost semnul pentru ea că se poate ierta pe sine, poate primi iertarea divinității și poate lăsa acea experientă în urmă având conștiența omului minunat care este astăzi.
Dacă ți-a plăcut acest articol sau simți că ți-a adus o nouă perspectivă, te invit să îl distribui și prietenilor tăi.
Îți trimit lumină și iubire,
Ruxandra