Am plecat în proces cu Raluca de la o senzaţie de rece pe care o simţea la nivelul mâinilor şi am ajuns foarte rapid într-o amintire în care mergea pe afară, prin zăpadă, în noapte. În acest moment s-a descoperit pe sine într-un corp de bărbat de vârsta mijlocie. Era cu un grup de oameni și simţea un sentiment puternic de încrâncenare. Căutau ceva. Curând au şi găsit corpul unui alt bărbat, era îngheţat. Această descoperirea a fost una foarte intensă din punct de vedere emoţional pentru clienta mea.

Am invitat-o să explorăm mai mult acea viaţă. Primul moment important din acea viaţă ne-a condus într-o amintire din copilărie în care se juca cu prietenul lui. Era multă bucurie. Cei doi băieţi erau foarte apropiaţi. Prietenia lor a continuat peste ani.

Ajunşi la vârsta adultă, într-un anumit punct personalitatea trecută a clientei mele (bărbatul de atunci) i-a făcut o vizită prietenului sau în care i-a vorbit foarte entuziasmat despre o expediţie cu intenţia de a-și convinge prietenul să-l însoţească. Acesta nu era foarte convins deoarece (spre deosebire de personajul nostru) avea familie şi nu îşi dorea să stea departe de familia lui.

Am întrebat clienta ce simte în acel moment în care prietenul nu prea agrează idee. Răspunsul a venit foarte rapid: „Nu mă interesează, îl pot convinge”. Era un sentiment puternic de vanitate care îl făcea să treacă peste orice altceva.

(Este important să ştii că atunci când lucrăm în regresie, scoatem la suprafaţă trăirile acelei personalităţi trecute. Adesea acele personalităţi trecute, nu au nici o legătura personalitatea din viaţa curentă a clientului. Din contră, uneori.)

Mergând mai departe a accesat momentul în care s-au îmbarcat pentru plecare. Îl convinsese într-adevăr pe prietenul lui să îl însoţească, deşi acesta pleca cu regretul că îndepărtării de familie.

Următoare amintire a fost aceeaşi cu punctul de intrare. Se întâmplase ceva. Ceva nu mersese bine și prietenul lui murise îngheţat, prins în zăpadă. A urmat din nou un moment intens emoţional – simţea multă durere şi regret.

În urmă acestui eveniment au anulat expediţia şi s-a întors acasă să conducă corpul prietenului lui înapoi la familie. Simţea multă durere şi ruşine. Deşi iniţial a fost respins de familia prietenului, bărbatul și-a dedicat restul vieţii având grijă de soţia şi copilul prietenului lui. Chiar și aşa, soţia acestuia nu l-a iertat niciodată.

A murit bătrân, avându-l alături pe fiul prietenului care devenise adult. Luase din acea viaţa ruşine, durere, neputinţa, regret, tristeţe.

Lecţia acelei vieţi pentru suflet fusese aceea că: „Familia şi legăturile între suflete sunt mai important decât dorinţele deșarte”. Prin acea experienţă sufletul Ralucăi a învățat să nu trăiască egoist şi pare să fi fost o lecţie bine asumată deoarece astăzi ea este o femeie foarte blândă, bună şi prezentă la dorinţele celorlalţi.

Am lucrat pe transformarea acelei experienţe și pe eliberarea emoţiilor de vibraţie joasă pe pe care le-a luat atunci. Am recuperat fragmentele de suflet pierdute, am făcut pace cu soţia prietenului și am lucrat pe iertarea de sine și rescrierea experienţei.

A recunoscut în băiatul prietenului de atunci pe fiica sa din viaţa curentă şi Ghidul Spiritual i-a oferit câteva mesaje importante.

A fost o experienţă eliberatoare şi binefăcătoare pentru Raluca.

Dacă ți-a plăcut acest articol sau simți că ți-a adus o nouă perspectivă, te invit să îl distribui și prietenilor tăi.

Îți trimit lumină și iubire,

Ruxandra